In acest week-end am fost invitati la petrecerea de 6 ani a Alexandrei, petrecere care s-a tinut la clubul de echitatie Palomino, din zona Pipera.

Am intrat, am bajbait un pic, pentru ca nu ne dadeam seama incotro sa o luam sa ajungem la sarbatorita, dar apoi am gasit calea: “Prin grajd!” ne-a spus ferm un domn, participant si el la aceeasi petrecere si care mi-a oferit aceasta informatie esentiala fara sa apuc sa intreb ceva, punga mare de cadou tradandu-ma si explicandu-ma.

Am luat-o prin grajd, am admirat in graba exponatele superbe de cai, stanga, dreapta, am iesit pe o movilita si am coborat, pe langa lac spre locul de desfasurare al petrecerii. Am gasit repede parintii “in cauza” si apoi am prins-o pe sarbatorita, dintr-o multime de copii, cat sa-i uram si noi, sa o pupam si sa ii dam cadoul.

Nici nu am apucat sa ne dezmeticim bine ca am si fost invitati sa mergem cu Sara sa calareasca, daca vrea, evident. Nu a trebuit sa ii zicem de doua ori, deoarece caii sunt una dintre pasiunile ei – dovada multiplele figurine cu caluti, plusuri si alte jucarii related.

Astfel ca ne-am dus spre calarie. Am asteptat un pic, deoarece erau alti copii deja urcati, moment prielnic pentru a admira calutii si pentru ca Sara sa isi exprime preferintele: “Eu vreau sa calaresc pe cel blond, cu parul in ochi, ca pare a fi fata!”; “Ba nu, de fapt, vreau sa calaresc pe cel negru, ca e cel mai mare – uita-te la el, ce maareee este!!”

Continue reading →