Cand am plecat cu Sara din spital, normal ca m-am bucurat foarte tare, singura mea grija era ca bebe sa nu ia si ea ceva de la ramasitele Sarei de pneumonie. Le-am tinut separat cat am putut, au dormit in camere diferite, ba chiar pe Sara am pus-o sa poarte masca de protectie. Si imi doream sa functioneze acest sistem de protectie, bebe sa fie bine si Sara sa isi revina cat mai curand, si toata lumea fericita.

Noi am revenit acasa duminica, luni dimineata bebe s-a trezit nu cu putina tuse, ci direct coapta bine, tusea cu o harca de ma intrebam cand a avut timp sa excaladeze in halul asta, efectiv peste noapte. Imagine my joy and happiness!…Nimic nu ma face mai “fericita” decat sa fie fetele bolnave, si cand o fac si impreuna sunt terminata efectiv cu nervii, cu capul, cu toate! Dar m-am tinut tare pe pozitii si lui bebe am si inceput sa-i dau diverse, ce am considerat eu ca este mai bine si mai eficient in contextul dat, si anume Stodal, sirop homeopat pentru tuse si aerosoli dimineata si seara, cu combinatia celebra de Adrenalina, Dexametazona si ser fiziologic, dupa un gramaj avizat de doctorul ei la un caz anterior. Si mi s-a parut ca a functionat pentru ca starea lui bebe parea sub control, nu avansa, ceea ce era imbucurator, pana o si vedea doctorul.

Cand am iesit din spital, doctorul, dl dr Alexandru Ulmeanu, ne-a spus sa venim la control marti, sa se asigure ca starea Sarei evolueaza spre vindecare si ca totul este sub control, ceea ce am apreciat, ca, desi ma punea pe drumuri, era important sa stim ca Sara este bine. Doctorul ne-a chemat marti tot pe sectie, la pneumologie. Noi, din cauza de program prea ocupat tati, am ajuns miercuri la control, si nu cu un copil, cu Sara, ci cu doi, cu amandoua.

Am intrat pe sectie la pneumologie, asistenta ne-a spus initial sa asteptam acolo, ca apoi, in scurt timp, sa ne spuna ca mai bine mergem la Pediatrie si vine doctorul acolo sa ne vada si asistenta draguta: “Si i-am spus ca sunteti cu doi copii” – ok, bun, am eliminat elementul surpriza 🙂 Trecerea de la o sectie la alta a fost benefica pentru noi, unu la mana ca am iesit repede din mediul acela destul de incarcat de pe sectia de pneumologie, si doi, ca asteptarea doctorului am facut-o in mare parte in curte, adica la aer curat (cat se putea el de curat in curtea spitalului), deoarece aceea era singura cale dintre cele 2 sectii si vedeam cand vine doctorul.

Continue reading →