Category Archives: Sanatate

Aug 5

La cules de mure langa Bucuresti

Acum cateva zile am fost la cules de mure. O avanpremiera pentru toata familia! Vazusem undeva pe Facebook o postare cu murele si mi-au atras atentia: 1. activitatea in sine si 2. locatia – faptul ca e foarte aproape de Bucuresti, si anume in Afumati, Jud Ilfov, adica la o aruncatura de bat de Bucuresti, cu masina evident, ca altfel nu prea ai cum sa ajungi acolo, dat fiind ca trebuie sa ajungi efectiv in… camp!

67547233_215036562768143_289625248385466368_n

Anuntul il vazusem de anul trecut, am zis ca-i de facut, insa, abia acum am reusit sa punem in aplicare. Ca timp nu va ia deloc foarte mult, insa trebuie s-o puneti ferm pe lista, altfel se pierde printre miile de chestii “de facut”. Ca timp efectiv inseamna undeva intre 1,5 h – 2,5 h, tinand cont mai ales de unde va deplasati si pe ce ruta (noi am luat-o pe Centura, unde a fost ambuteiaj, astfel ca am stat mai mult in trafic decat la cules de mure, dar asta e), pentru ca la cules de mure nu cred sa fi stat mai mult de 30 – 45 min: 1 pentru ca ne facusem treaba, adunasem murele cu pricina si 2. tantarii!!!!!, care sunt cam salbatici. In plus, chiar sunteti in camp si in afara sa admirati plantatia, chiar nu aveti ce sa faceti acolo altceva.

Dar experienta in sine foarte frumoasa, ne-a placut mult, atat copiilor, cat si noua, adultilor, care recunoastem, pana acum nu am mai fost vreodata intr-o astfel de plantatie de mure. Ca sa fiu sincera pana la capat, nici nu stiam ca exista astfel de plantatii, credeam ca murele se culeg de pe munte, cum am facut si eu de atatea ori, copil fiind in drumetii cu parintii. Pot sa zic ca am o scuza, dat fiind ca sunt born & raised in Bucharest, de altfel cu totii, astfel ca este cu atat mai important, mai ales pentru copii sa le oferim astfel de experiente si implicit cunostinte!

Continue reading →

May 29

Analize la stat cu zambete si acadele

Zilele trecute am fost cu fetele la doctor si am plecat de acolo placut impresionata, cu atat mai mult ca povestea de fata are loc intr-un spital de stat din Bucuresti, si anume Spitalul Colentina.

La dermatologie aveam treaba, culmea cu ambele printese (daca pot spune asa, macar am impuscat doi iepuri dintr-un foc): Sara o iritatie urata pe maini, Aylin niste cojite ca de bebe pe scalp. Medicul nostru de familie de peste 10 ani si pediatra fetelor de-o viata 🙂 ne-a recomandat sa mergem la laboratorul de la Colentina pentru ca sunt foarte competenti si ne dau analizele pe loc. Zis si facut!

Prima data am zis sa sun la spital sa intreb cum putem proceda mai exact. Am gasit un numar de contact unde la inceput nu a raspuns nimeni. Nici nu ma asteptam, sincer!! Sa fim seriosi, sa suni la un spital de stat si sa si raspunda cineva?? Sa ai cu cine sa discuti, sa afli niste informatii?? Am crezut ca este o utopie, dar am zis sa sun si la urmatorul numar de contact de pe site. Si, culmea, de data aceasta mi-a raspuns cineva! Am spus ce vreau si mi s-a facut transferul la dermatologie. Un pic iarasi wow… Acolo am vorbit cu cineva foarte amabil, foarte rabdator, mi-a luat datele fetelor: nume, varsta, mi-au comunicat ca imi trebuie trimitere de la medicul de familie si mi s-a spus ca va trebui sa verifice cu dna profesor programul si ca vor reveni ei cu un telefon! Am crezut ca nu aud bine!! Sa ma sune ei pe mine inapoi?? Pe bune?? Pentru ca parea desprins dintr-un alt film am indraznit sa intreb cam care ar fi timpul de asteptare, vorbim de cateva saptamani, vorbim de la o luna in sus, nu de alta, dar sa stiu exact la ce sa ma astept, in paranteza fiind spus sa stiu daca nu cumva ma indrept tot spre o policlinica privata daca sunt pusa sa astept cine stie cat. Mi s-a comunicat sa nu stie sa imi spuna exact, dar ca nu crede sa dureze luni, ci cateva saptamani.

Dupa cateva zile de la “patanie” sotul meu, tot in desbilief, ma intreaba ce facem, asteptam in van un telefon, raspunzandu-i ca o sa mai sun eu a doua zi. Nu a fost nevoie, deoarece chiar in acea dimineata, la prima ora as putea spune, m-a sunat cineva de la spital!! sa imi comunice ziua programarii. Deoarece prima zi oferita era un pic in mijlocul zilei si ne complica programul maxim cu scoala, gradi, joburi, am rugat-o pe doamna daca putem avea si o alta optiune, un pic mai de dimineata. Si in 2 minute am aranjat pentru o alta zi, cu vreo 3 zile dupa data propusa initial pentru ora 9.

Continue reading →

Sep 27

Eu sunt donator de sange! TU esti?

Azi e ziua mea! Fac inca o data majoratul, dar cu 20 de ani de experienta de data aceasta! 🙂 Si tocmai pentru ca am mai acumulat niste experienta de viata, acest post nu este despre ce cadouri am primit eu, despre ce poti sa faci tu pentru mine, ci despre ce pot sa fac eu pentru restul lumii. Ce anume? Simplu: sa donez sange!

De ce e simplu: pentru ca sanatatea imi permite sa donez si pentru ca am pus aceasta activitate pe lista de prioritati. Este modul meu de a contribui. De a contribui civic, uman, social. Donatul este pe lista mea anuala “Must do”. And i must do it de 4 ori pe an. De atatea ori poate o femeie sa doneze sange – barbatii pot dona de 5 ori pe an. Intre donari trebuie sa existe 2-3 luni de pauza, pentru ca sangele sa aibe din nou cea mai buna calitate posibila si pentru ca tie, donatorului, corpului tau, sa-i ramana suficiente resurse pentru a-si continua activitatile la capacitate maxima.

Donez din 2015 si recunosc ca de fiecare data ma trec fiorii cand ma gandesc la cate persoane au nevoie de punguta mea de sange, de 450 ml, care, de regula, este deja atribuita inca de la receptie, inainte ca eu sa apuc fizic sa donez, atata nevoie este de sange!! Pentru ca da, oricat de mult a avansat tehnologia, sangele nu poate fi reprodus prin alte mijloace chimice/tehnice etc. Sangele nu poate veni decat de la noi, oamenii. Si atunci te intrebi cum de exista atata nevoie de sange?? Cum de nu vin mai multi oameni sa doneze?? Poate nu stiu despre acest lucru? Poate nu au timp? Poate, pur si simplu, nu ii intereseaza?…Orice este posibil si nu poti judeca pe nimeni! Cu totii suntem prinsi in activitatile noastre zilnice, cu totii suntem pe fuga si cu ochii pe ceas, insa de multe ori este bine sa ramanem umani…

Continue reading →

Nov 15

Cand m-am rasturnat cu masina

Saptamana trecuta am ajuns, pur si simplu intamplator, la Academia Titi Aur. De unde initial ziceam ca astept in masina si speram sa nu stau mai mult de jumatate de ora acolo, pana la urma am intrat si nu numai ca am intrat in cladire, dar am intrat si in miezul problemei. Am fost invitata la masa de gazda noastra excelenta Mirela, am facut turul amplasamentului si ne-am oprit si am insistat, aveam sa aflu eu mai tarziu, asupra laboratoarelor. Care laboratoare te lasa fara cuvinte, si la propriu si la figurat! Evident ca ma asteptam sa gasesc acolo tot felul de masini, masinute, care sa faca diverse “trucuri”, numai ca una e sa vezi trucurile facute la rece, pe video, pe manechin etc si alta e sa experimentezi pe pielea ta. Si am trecut repede la experimentat. Cealalata gazda a noastra, gazda tehnica sa-i spunem :-), Vlad, ne-a explicat mai intai anumite concepte si imediat dupa teorie a venit si partea practica. Cea in care te rasturnai cu masina…

Ceea ce am omis eu din titlu, tocmai ca sa fie un titlu cat mai catchy, a fost partea de “controlat”. Rasturnarea aceasta era controlata in totalitate de Vlad, care mai intai ne-a explicat exact ce urma sa se intample si ce urma noi sa facem si abia dupa aceea am trecut la fapte. Cand a fost randul meu, a fost cu atat mai interesant, pentru ca partenerul meu deja facuse simularea, astfel ca stiam exact ce urma sa se intample, atat constient, din spusele lui Vlad, cat si vizual, exemplificarea de cu 1 minut inaintea mea, deci disparuse orice element de suspans sau surpriza si aparuse elementul de “nod in gat” maxim, ca sa nu mai vorbim probabil de tensiunea care cu siguranta era high si foarte high.

Si m-am urcat in masina. Mi-am asezat scaunul – si aici este o intreaga poveste despre safety si cum trebuie reglate: scaun, spatar, tetiera, distanta pana in volan etc, mi-am fixat centura, am mai fixat cu Vlad cateva elemente si …hai sa ne rasturnam! Prima data m-am rasturnat o tura si jumatate. Adica masina, care era fixata pe un ax, s-a invartit 1 data complet in jurul axului si inca o jumatate de rotire, cu oprire pe geamul pasagerului, eu fiind soferul (cum se vede in video de mai jos). In rotirea completa, cand eram pur si simplu in aer si cu capul in jos, ce ma sustinea?? Evident, centura! Abia acum am realizat cu adevarat importanta centurii! Care centura, odata fixata bine – adica nu lejer, nu pe dupa scaun, nu data mai la stanga, mai la dreapta, ca te jeneaza – cum am facut eu de atatea ori, te poate salva in caz de accident. Tot acum am aflat ca masinile mai vechi au sistem de deschidere automata a centurii, in caz de accident, adica daca esti rasturnat si apesi sa-ti deschizi centura, se dechide fara probleme, insa multe persoane, neavizate in comportament in caz de accident, si-au deschis centura si au cazut in cap, in gat, si-au fracturat diverse membre, coloana etc, adica au supravietuit accidentului, dar au ramas cu paralizii dupa ce si-au deschis centura gresit, sau chiar au murit. Masinile mai noi de 2006-2007 am inteles ca au acest nou sistem de siguranta al centurilor care se deschid doar daca greutatea corpului tau este sustinuta in maini, picioare, cum o fi, numai sa nu cazi ca bolovanul in cap, daca esti rasturnat si atarni in centura precum liliacul in pestera. Continue reading →

Aug 10

Top 10 ce sa faci cu copiii in timpul liber

Cu totii ne-am intrebat, macar o data, ce activitati sa mai facem cu copiii, unde sa mai mergem, ce sa mai vedem, ce sa mai incercam/experimentam, fie ca este vorba de week-end, vacanta sau dupa-amieze libere. Eu insami mi-am pus intrebarea asta de o mie de ori, pentru ca incercam ca timpul petrecut cu copiii sa fie de calitate, cat mai fun, atat pentru ei, cat si pentru noi si suntem mereu in cautare de noi provocari, noi experiente. Noile experinte ne revigoreaza, ne motiveaza, ne invata multe lucruri noi, ne ofera perspective noi, ne stimuleaza creierul catre cunoastere, se fac noi conexiuni intre notiuni si, mai ales, ne bucura sufletul si ne creeaza amintiri frumoase.

Asa ca m-am gandit sa intocmesc ad hoc un Top 10 chestii interesante de facut cu copiii, din experientele noastre recente, cu aplicare directa mai degraba pentru cei din Bucuresti, sau in vizita in Bucuresti. Here goes:-)

1. Ferma Animalelor

La Ferma mergem de cand era Sara micuta, deci asa la o prima strigare mergem de vreo 4 ani si jumatate si …inca nu s-a plictisit de ferma! Acum, ca vine si bebe tare din urma, recunosc, este o idee buna, desi apropos de fun si pentru parinti, eu deja sunt aproape pe pereti cand Sara sugereaza sa mergem la ferma, asa ca mai rarut, ca-i mai dragut.

Altfel, Ferma Animalelor este un loc super frumos, si spun asta cu sufletul deschis, vazandu-i cum au evoluat de acum niste ani, aparand noi cladiri in functiune si modernizandu-se mereu. Este locul perfect pentru copii sa descopere animalutele si sa interactioneze cu ele, sa le mangaie, pe cele pe care au voie sa puna manuta, sa le dea sa manance. Nicioadata nu plecam cu mana goala spre ferma, se cumpara instant 2 kg de morcovi, plus paharutele cu hrana luate direct de la ferma, de la intrare. La fel, la intrare, sunt nelipsite biletele la plimbarea cu poneiul, 2 ture de fiecare data, negresit si fara discutii.

De cum intram acolo, Sara, si bebe, mai nou, dau de mancare pe la toate animalutele. Dupa ce au alergat pe la toate custile, tarcurile etc, se plimba cu poneii, apoi se sare pe trambulina bine de tot, pana se transpira tot ce au pe ele, apoi se dau la tiroliana de N ori, se mai “cearta” cu gascanul de pe lac, se fac filmulete cu Bambi, caprioara din dotare, se testeaza calutii de jucarie de pe pajiste, se beau 2 sticle de apa, se trece podul catre insulita, se joaca la parculetul din incinta, se mananca ceva bun, apoi se coloreaza niste fise cu animalute si la plecare se cumpara lapte de vaca direct de la sursa sau legume cat mai sanatoase. Si apoi, dupa ceva timp, aceeasi actiune…pe repeat :-), cu mici variatiuni.

Desi pentru mine nu mai este atat de mult fun aici, cum a fost primele dati cand am descoperit locul, ma bucur ca fetelor le place, pentru ca este combinatia perfecta: animalute, aer liber, joaca si alergatura. Si chiar se ajunge foarte repede cu masina, avand in vedere ca este foarte aproape de Bucuresti.

2. Ferma Cocosu’ Rosu

Daca tot am inceput cu ferma, sa ramanem in acelasi subiect si sa continuam cu urmatoarea ferma de prin apropierea Bucurestiului, si anume Cocosu’ Rosu. O cu totul alta ferma, un cu totul si cu totul alt setting fata de Ferma Animalelor. Daca Ferma Animalelor este dedicata animalelor in procent de 95%, la Cocosu Rosu’ proportia majoritara este dedicata …mancarii.  Prima data, si singura data, pana acum, cand am fost aici, am fost, initial, dezamagiti, prin prisma copiilor, sa vedem ca de fapt locul este mai de graba un mare restaurant, care are si niste animalute pe ici pe colo…

Continue reading →

Aug 3

Cu copiii la controale

Cand am plecat cu Sara din spital, normal ca m-am bucurat foarte tare, singura mea grija era ca bebe sa nu ia si ea ceva de la ramasitele Sarei de pneumonie. Le-am tinut separat cat am putut, au dormit in camere diferite, ba chiar pe Sara am pus-o sa poarte masca de protectie. Si imi doream sa functioneze acest sistem de protectie, bebe sa fie bine si Sara sa isi revina cat mai curand, si toata lumea fericita.

Noi am revenit acasa duminica, luni dimineata bebe s-a trezit nu cu putina tuse, ci direct coapta bine, tusea cu o harca de ma intrebam cand a avut timp sa excaladeze in halul asta, efectiv peste noapte. Imagine my joy and happiness!…Nimic nu ma face mai “fericita” decat sa fie fetele bolnave, si cand o fac si impreuna sunt terminata efectiv cu nervii, cu capul, cu toate! Dar m-am tinut tare pe pozitii si lui bebe am si inceput sa-i dau diverse, ce am considerat eu ca este mai bine si mai eficient in contextul dat, si anume Stodal, sirop homeopat pentru tuse si aerosoli dimineata si seara, cu combinatia celebra de Adrenalina, Dexametazona si ser fiziologic, dupa un gramaj avizat de doctorul ei la un caz anterior. Si mi s-a parut ca a functionat pentru ca starea lui bebe parea sub control, nu avansa, ceea ce era imbucurator, pana o si vedea doctorul.

Cand am iesit din spital, doctorul, dl dr Alexandru Ulmeanu, ne-a spus sa venim la control marti, sa se asigure ca starea Sarei evolueaza spre vindecare si ca totul este sub control, ceea ce am apreciat, ca, desi ma punea pe drumuri, era important sa stim ca Sara este bine. Doctorul ne-a chemat marti tot pe sectie, la pneumologie. Noi, din cauza de program prea ocupat tati, am ajuns miercuri la control, si nu cu un copil, cu Sara, ci cu doi, cu amandoua.

Am intrat pe sectie la pneumologie, asistenta ne-a spus initial sa asteptam acolo, ca apoi, in scurt timp, sa ne spuna ca mai bine mergem la Pediatrie si vine doctorul acolo sa ne vada si asistenta draguta: “Si i-am spus ca sunteti cu doi copii” – ok, bun, am eliminat elementul surpriza 🙂 Trecerea de la o sectie la alta a fost benefica pentru noi, unu la mana ca am iesit repede din mediul acela destul de incarcat de pe sectia de pneumologie, si doi, ca asteptarea doctorului am facut-o in mare parte in curte, adica la aer curat (cat se putea el de curat in curtea spitalului), deoarece aceea era singura cale dintre cele 2 sectii si vedeam cand vine doctorul.

Continue reading →

Jul 31

De la bal fix la spital

Inca de la Iasi Sara ne-a bucurat cu o febra instalata subit, intr-o dupa-amiaza. Pana seara ii ardeau ochii, o luase cu frig si abia astepta sa doarma. Am zis ca poate de la oboseala, de la drumul lung etc. I-am dat repede Nurofen si pana dimineata a fost ca noua. Ne-am continuat activitatile de vacanta, toate bune si frumoase.

Cand am ajuns in Bucuresti iar febra. Seara avea un pic de febra, ii dadeam ceva, dimineata era bine. Si tot asa! A tot avut astfel de episoade niste zile, adica febra on again, off again, fara temperatura mare, fara alte simptome, fara nimic spectaculos, doar cat sa ne streseze si sa ne intrebam oare ce o fi? Dupa cateva zile a aparut si tusea in ecuatie. Si febra nu mai disparea, ba chiar se acutiza. Era clar ca trebuia sa o vada un doctor, in mod cert era o infectie ceva, plus ca febra aceasta de o saptamana deja, nu era normala.

Astfel ca intr-o seara tarziu, pe la 10:45, Sara si tati au plecat la doctor, la spital, la Grigore Alexandrescu. In jur de 12 noaptea tati m-a pus la curent: au ajuns, balamuc de lume la acea ora!, dar au intrat repede, in vreo 10 minute erau inauntru, Sara febra mare si in scurt timp era cu masca de oxigen pentru 1 ora deoarece saturatia oxigenului nu era in parametri optimi, ba chiar era in stare de insuficienta respiratorie!! Eu soc si groaza!! Cum sa stea 1 ora cu masca de oxigen?? Cum adica insuficienta respiratorie??? Copilul acasa era intr-o stare buna… Iar eu nu-mi reveneam din acest diagnostic foarte transant si dramatic: insuficienta respiratorie!! Adica daca o tineam acasa copilul nu putea respira cum trebuie?? Desi ea vizibil era foarte bine?! Adica ce se putea intampla?? Doamne Fereste sa te gandesti ca nu i se oxigena creierul cum trebuie! Pe principiul daca stai si analizezi o iei razna!

In fine, am trecut peste socul initial de 1 ora masca de oxigen si insuficienta respiratorie, ca sa urmeze socul al 2lea: copilul trebuie internat! Cand mi-a spus tati asta, eu din nou soc si groaza, de data asta X 10 amplificat!! Tati ma pusese in tema ca inca din discutia initiala cu doctorul, acesta mentionase si faza cu internatul, dar a zis ca mai intai sa stea copilul 1 h cu masca de oxigen si daca, dupa, parametri sunt ok poate pleca acasa linistita. Cum insa dupa ora cu pricina saturatia oxigenului era tot pe campii, firescul a fost sa o tina pe Sara acolo peste noapte. Cand am auzit verdictul am zis ca nu-i adevarat!! Cum sa ramana copilul internat peste noapte?? A plecat aproape just fine de acasa si trebuie internata in conditiile in care ne-am dus acolo si mai grav si cu febra 40 si dupa doza de soc de tratament nu a fost nevoie de nicio internare!??

Eu eram acasa cu bebe si toate aceste detalii ma chinuiau maxim: ca nu eram acolo, ca nu eram cu Sara, ca nu puteam sa o incurajez, sa o mangai etc etc. E drept ca tati a dus tot greul initial pentru ca Sara a facut destul de urat cand i-au pus branula pentru antibiotic, a facut la fel de urat si cand i-au dat niste pufuri de inhalat, nemaivorbind de cat de tare s-a speriat cand a auzit ca trebuie internata! Nu stiu daca stia exact ce inseamna aceasta notiune, dar a aflat-o in scurt timp…Sa-i spui unui copil destul de mic ca trebuie sa doarma in spital, asa dintr-o data, e destul de complicat…Cu atat mai mult cand toate astea se intamplau dupa ora 1 noaptea cand deja era chiauna de oboseala si de socul initial de masca, branula, doctori, spital.

Si uite asa, pe la ora 1.30 noaptea copilul meu minunat se indrepta catre sectia de pneumologie, catre salon…In salon alt moment foarte dificil: pe toata sectia erau doar doua saloane libere, unul cu un bebelus, si altul cu un baiat cu probleme foarte grave, care nu mergea, nu vorbea si foarte multe alte complicatii. Dat fiind ca si acasa Sara este satula de plansul lui bebe, si bebe inca este cuminte, dar ca orice bebe, mai si plange, tati s-a gandit ca cea mai buna solutie ar fi in salon cu baiatul cu probleme, pentru ca macar el era mare si nu se trezea noaptea sa planga, sa o trezeasca si pe Sara si sa fie si asta inca un motiv de stres. Ma gandeam numai cum o fi fost pentru sufletelul ei mic sa se duca asa in miez de noapte intr-un loc necunoscut sa doarma, intr-un spital… Eu, ca mama, ma gandeam apoi ca Sara era in fusta scurta, total nepotrivit pentru a dormi intr-un pat strain de spital. Daca am fi stiut din vreme ii puneam schimburi la ea, sau ii puneam colanti pe ea. Dar pentru ca avea febra am imbracat-o cat mai aerisit.

Continue reading →