Category Archives: People

Aug 1

Cand trece timpul…

Copiii cresc atat de repede si parca cel mai bine si cel mai evident mod de a vedea acest lucreu este in fotografii. Acum erau mici si parca, un stranut mai tarziu, au crescut si sunt asa de mari… 15 ani, 11 ani si 5 ani, parca au trecut intr-o secunda… Ador bebelusii, de mica, de cand ma stiu, de pe la 7-8-9 ani aveam grija de toti bebelusii, copiii mici din fata blocului (si bunicii ziceau mersi, respirau si ei putin), ii plimbam cu caruciorul, ma jucam cu ei in parc, ii amuzam in fel si chip si imi placea atat de tare sa ii tin in brate. Cu printesele mele m-am bucurat din plin de etapa lor de bebeluseala, cu fiecare am petrecut maxim de timp ce se putea petrece cu bebe, daaaarrr …. parca mi-e dor iar de ele bebeluse 🙂 Ivy este cea mai mica dintre ele si ma bucur ca inca sta in brate, la pupat, la jucat (si celelalte stau, cu masura varstei specifice 🙂 ), dar mi-e dor de Ivy bebelina! Doamne, ce dulci sunt toate! Uneori nu ma satur sa ma uit la pozele lor, fie de cand sunt bebeline, fie de acum, cand sunt adevarate domnisoare.

Acum ma scuzati un pic, ma duc sa imi iau un servetel…

Jul 2

Impresii despre New York

Later edit: articol scris la prima noastra vizita in New York, in 2023.

Vremea in New York e tare ciudata. Acum cateva zile era toamna, cu 16 grade dimineata si vreo 19 spre pranz. Ieri dimineata ne-a prins o ploaie aproape torrentiala, apoi soare si pe seara iar ploaie, vant puternic si ceata, de credeam ca vine direct iarna! Azi a fost extrem de cald, dar se anunța iar ploaie.

Luna trecuta a fost pride mounth. Multe magazine, cafenele, restaurante afișează aceasta incluziune prin culorile arborate la intrare, cu baloane sau in diferite forme. Ai zice ca la nivel de cafenea e simplu sa celebrate pride mounth, dar am fost surprinsă sa văd f multe clădiri impresionante, adevărați skyscrapers, luminate in exact aceleasi culori. La urma urmei este de apreciat aceasta deschidere, dacă nu aici, in America, atunci unde?? Am vazut f multe persoane din aceasta categorie, f libere și f happy, dar și… f bete!! Adik ma gândesc ca indiferent de gender și apartenența, oricât de mult alegi sa te exprimi și sa te expui, cred ca tot mai bine îți sade dacă o faci intr-o maniera decenta. (Anyway it’s quite a show to just watch them, they are very colourful, cute, strange and sometimes really drunk!)

Dacă tot vii in New York, cel mai bine e sa stai in Times Square, unde e buzzul cel mai mare. Hoteluri sunt peste tot, pe toate străzile din zona.

New Yorkul este superb! Ce clădiri, ce arhitectura! Le-am admirat și studiat din doubledecker și nu ai cum sa nu fi impresionat! Ce detalii frumoase la multe dintre clădiri! Mi-a plăcut ca in audioghid sunt mentionate multe clădiri apărute in filme și seriale celebre. Cel mai mult mi-a plăcut o clădire in stil gotic, cu niște detalii chiar de poveste, care apare in filmul Enchanted, unde se potrivește de minune cu spiritul de basm al filmului. Bineînțeles ca nu putea sa lipsească ceva related de Sex&the city, witch i loved, si anume Biblioteca din NY, care apare in film si cred ca vizualizez si secventa exact!

Desi romanii sunt peste tot, in New York am auzit doar o singura data vorbindu-se romaneste, o familie cu copii, in fata la magazinul Disney, suparati, ca si noi, ca magazinul era inchis fara nicio explicatie si tocmai in weekend, cand ai zice ca vand cel mai mult.

De cand am venit aici am fost si turistii clasici si total atipici de ai zice ca stam aici. Clasic: nu puteam sa ratam un tur de seightseeing cu dobledecker. Am facut turul de zi, de 24h si practic ne-am plimbat 2 zile in acest cont, si turul de noapte, one time only, pt ca in New York tb sa te plimbi si pe zi sa-i admiri frumusetile, dar tb sa te plimbi si noaptea sa te bucuri de toate blingurile si de city lights. Atipici: cred ca in a doua zi de NY noi am fost la patinoar pt ca Sara, pasionata, nu putea sa rateze oportunitatea de a patina in NY. Apoi in alta zi am fost la Nasdaq, unde sotul a avut un interviu, iar noi, toata gasca, am fost si noi motz acolo! F frumos acolo in studio, impresionanta experienta overall.

In NY e greu cu 3 copii. In hotel, dc stam prea mult, se plictisesc, o iau razna, afara, dc mergem prea mult, prea multe chestii de vazut, de facut obosesc, incep cu ma dor picioarele, vreau in brate, mai stam mult?!, vreau la hotel!! Deci nu e treaba usoara, dar este si f frumos si rewarding cand le vezi ca se joaca impreuna, fac bonding si de fapt experimentam impreuna NY.

Ca o familie cu multi copii, evident ca nu puteam rata magazinele destinate copiilor, si anume Disney si M&Ms, de unde am cumparat corrspunzator, din ambele of course! La Disney multe hăinuțe nu tocmai frumoase sau calitative! Produse cu niște desene de care nu am auzit pana acum și totuși, cu 3 copii cred ca sunt destul de la curent cu tot ce mișcă in domeniu. Și peste tot plusuri, figurine cu … Stitch! Adik dintre toate desenele (frumoase), tocmai pe Stitch s-au gandit sa-l facă vedeta?? Si după atâția ani, având in vedere ca e un desen mai vechi, Sara imediat reproșându-mi: mai ții minte când nu ma lăsai sa ma uit la Lilo & Stitch ca ziceai ca-s prea violente?? A, și sa nu uit sa Menționez ca pana și aici puteai găsi o versiune de Mickey in varianta pride!!

Ne-am plimbat f mult pe jos, cât nu ne-am mai plimbat de mult in Buc. Practic peste tot pe unde ne-am dus am fost pe jos: la muzee, in parc, la patinoar. Am luat taxi fortati de ploaie sau la un drum la care am mers atat de mult, incat si drumul inapoi pe jos parea deja chinuitor. Si cu doubledecker. Cu metroul n-am mers pana acum, desi fetele vor sa vada cum e. Sunt unele statii atat de mici (intrarea) incat zici ca e o intrare intr-o pivnita de casa veche.

Laptele (formula), in farmacie sau in supermarket este tinut sub cheie!! De ce?? Pt ca se fura! Deci Romania 1-0. 

Persoanele care lucreaza in service jobs iti cer de la obraz tips! Sunt la fel de enervanti ca egiptenii, care te agaseaza de cum te vad, dar macar pe aceia sa-i intelegi ca sunt saraci si foarte saraci. Dar in NY?? In Ro n-ai sa vezi vreun chelnar sa-ti ceara bacsis de la obraz! Deci Romania 2-0. Nu ca tinem scor 🙂

Daca te duci 5-7 strazi mai sus sau mai jos de buza lui Times Square, dai peste zone cu magazine inchise, cu graffiti, cu atm unde nu ai vrea vreodata sa-ti bagi vreun card. Sunt multe zone unde vezi homeless people, care de fapt rasar si in buricul lui Times Square mai spre miezul noptii. Clar nu toti cainii sunt cu covrigi in coada aici!

Fara sa vrem am fost si martori la violenta in trafic. La un stop un el se claxona nervos cu doua ele, si-au aruncat vorbe pe fereastra, apoi s-au dat jos sa verbalizeze si mai bine si … s-au luat la bataie. El a dat in ambele femei, cu o rautate si o violenta de neinteles… De pe margine alti barbati strigau: dude, that’s a woman…n-a contat… toti cei implicati erau de culoare, nu stiu daca are vreo importanta, pur si simplu ca o constatare. Un singur alt barbat a intervenit, s-a dat jos din masina, dar fapta era deja consumata… Atacatorul a plecat apoi miseleste, s-a urcat in masina si a plecat in viteza. Noi perplecsi…

Evident ca am vazut Statuia Libertatii! A fost chiar prima atractie la care am ajuns, asa s-au potrivit lucrurile. Impresionanta, desigur! Ar fi fost și mai frumos sa pășim pe lângă ea, pe insula ei, dar am înțeles ca pt asta îți tb o programare făcută cu 6 luni in avans… So, never mind, maybe next time! 

In Central Park de cum am pășit Sara a vazut șobolani… Apoi i-am vazut și noi toți… Sunt peste tot… Bebe a învățat un cuvânt nou: șobolani (nu știu dc asta e de ras sau de plâns…intr-un oraș de asemenea calibru nu știu cum nu eradicheaza aceasta pb). Noroc ca imediat au apărut și veverițele! Era ca un battle, mai un șobolan, mai o veverița! Altfel in parc f frumos, îmi place peisajul cu multe pietre de zici ca ești la munte. Cel mai frumos a fost ca am vazut licurici pt prima data, toți! Fetele extaziate, noi la fel! Era feeric sa ii urmărești, sa vezi cum răsar luminițele pe ici, pe colo, prin poienițe! Clar, asta a fost un magic moment!

Jun 23

Evaluarea Nationala fara stres

Astăzi au fost mari emoții pentru copiii de clasa a VIII-a și pentru părinții, familia acestora! A început Evaluarea Națională! Dar sunt convinsă ca toți copiii sunt cât se poate de pregătiți și vor face față cu brio acestui prim examen! Mult succes, dragi copii! Și mulți nervi de oțel, dragi părinți! 

Eu însămi anul trecut eram în mari emoții cu Sara, care dădea examenul la limba română… Mari emoții, mare stres! Tocmai în acest sens, pentru a mai ușura din acest stres, am creat un mic program, un pachet de câteva filmulețe, în care povestesc ce am făcut noi, cum a fost pentru noi experiența de Evaluare Națională. Pentru ca după ce vor da copiii examenele, va începe cu adevărat bătălia liceelor! În funcție de nota obținută va trebui să știți cum să vă organizați. În filmulețele mele veți găsi info si sprijin despre: contestații, autoevaluare, codurile liceelor, lista noastră cu liceele de interes, model de fișă de înscriere completată în vederea repartiției computerizate, recomandări licee etc.

Vă las mai jos o scurtă prezentare, dacă este de interes pentru voi:

Un ghid video esențial pentru părinți și elevi de clasa a VIII-a: “Evaluarea Nationala fara stres”

De Cristina Niculescu, subsemnata, creatoarea seriei de cărți de povești pentru copii Codul Copiilor de Succes, mamă și autoarea acestui curs video dedicat uneia dintre cele mai importante decizii din viața unui copil: alegerea liceului.

De prea multe ori ne concentrăm exclusiv pe notă, pe examen, pe stres. Dar adevărata provocare vine DUPĂ Evaluarea Națională:
– Cum alegem liceul potrivit?
– Cum completam corect fisa de repartitie computerizata?
– Care este ordinea optima a codurilor liceelor?

Am creat acest ghid video pentru a oferi claritate, structură și sprijin într-un moment care poate fi copleșitor.

🎥

 Totul este explicat clar, în video-uri scurte și ușor de urmărit – atât pentru părinți, cât și pentru copii.

🔗

 Îl găsiți aici:
https://evaluare-nationala.codulcopiilordesucces.ro/evaluareanationala/curs

 Dacă nu este pentru voi, poate este exact ce are nevoie un prieten. Vă rog să dați mai departe dacă simțiți că poate ajuta. 

💙

Oct 2

Testimonial Cristina Donovici

Pana va fi salata gata, pardon, am vrut sa spun pana va fi gata cartea a doua, “Salata magica de fructe”, nu ma pot abtine si va voi dezvalui testimonialele ce apar pe coperta de final a cartii. Si pentru a nu fi cu suparare, le voi enumera in ordinea numerelor de pe tricou.

Prima doamna care a raspuns “Prezent!” la solicitarea mea pentru un testimonial a fost Cristina Donovici, la randul sau autoare de povesti pentru copii. Cristina nu numai ca este un autor de succes, cu multe carti publicate si adorate de copii, dar este si un OM minunat, cald si de pus pe rana!

Si cum am fost onorati sa o avem pe Cristina invitata la prima noastra lansare, la prima carte din colectia Codul Copiilor de Succes, echipa de creatie s-a folosit de pozele din palmares pentru a transpune testimonialul ei intr-un scurt filmulet. Speram sa va placa!

Si pentru ca video-ul se deruleaza cu rapiditate, las aici, pentru posteritate si scriptul testimonialului:  “«Salata magică de fructe» este povestea ideală pentru o zi ploioasă sau friguroasă! Atenție, e contagioasă! După lectură, vă garantăm o oră – două de distracție savuroasă, împreună cu copiii, urmând întocmai instrucțiunile din carte! Vă invităm la o porție sănătoasă de poveste! Poftă bună!” – Cristina Donovici, Autor cărți pentru copii, seria “Poveștile Cristinei”.

Cristina, iti multumesc foarte mult! 

Oct 1

Salata magica de fructe

Creata de mine! Cine ar fi crezut??  Eu nu, cu siguranta!

Acum cateva luni, la scoala, la un workshop cu copiii pe tema cartilor: care sunt pasii sa publici o carte, un baiat istet din clasa a III-a, m-a intrebat cu o sinceritate debordanta, scurt si la obiect: Ce imi doream sa fiu cand eram mica?

Si nicidecum nu i-am raspuns “scriitoare”! Nu am visat o viata intreaga sa devin scriitoare, ci pur si simplu s-a intamplat! De fapt, nu pur si simplu, ci ca urmare a minunilor din viata mea: Sara si Aylin! Ele au dat nastere povestilor pe care le-am scris, ele au fost catalizatorul si inspiratia mea. Fara ele in viata mea, nu ma/ne pregateam acum de a doua lansare de carte din viata mea de autoare!   

Care lansare va fi in mai putin de 2 saptamani, si anume pe 12 Octombrie, in Parklake Shopping Center, ora 17, main square, unde abia astept sa ma intalnesc cu micii mei cititori si sa rasfoim impreuna cartea!

In incheiere vreau sa va fac o mica prezentare a cartii, teaser-ul povestii:

Layout 1

Sary și surioara ei, Aly “Dă-i și ei”, se plictiseau acasă într-o zi călduroasă de vară, așa că s-au gândit să își cheme prietenii în vizită.

Copiii s-au jucat o mulțime de jocuri, au mâncat și apoi și-au dorit ceva dulce la desert. Au început să enumere toate dulciurile posibile și imposibile de pe Pământ, până când a apărut Gammy, bunica grupului și le-a sugerat o … salată de fructe!

Ce crezi, copiii au fost de acord cu varianta propusă de Gammy sau au făcut nazuri?

Te invit să descoperi împreună cu Sary și Aly “Dă-i și ei” cum au ajuns copiii să facă o salată de fructe. Și nu orice salată de fructe, ci o salată MAGICĂ de fructe!

O poveste savuroasă, veselă și amuzantă despre puterea exemplului și alegeri înțelepte, o poveste magică despre încredere și stimă de sine!

Sep 22

Daruiesc ziua mea copiilor care vor sa mearga la scoala

In mai putin de o saptamana va fi ziua mea. In ultimii ani ziua mea a trecut pe locul 2, 3, 4 ca importanta, accentul pe serbat si petrecut mutandu-se, cu precadere, catre ziua printesei mici, care este cu cateva zile inaintea mea.

Anul acesta am realizat ca se apropie ziua mea in doua momente: 1. cand m-a sunat mama sa ma intrebe ce planuri am de ziua mea si 2. cand Eliza Nitescu m-a “deranjat” cu o intrebare si un proiect absolut minunat, legat tot de copii. Si daca, exact asa cum spuneam mai sus, copiii au intotdeauna intaietate raportat la ziua mea, va anunt cu drag ca sunt onorata sa donez ziua mea de nastere pentru a contribui la o cauza cu adevarat nobila, pentru a sustine niste copii minunati! Mai jos va las detaliile. Daca rezonati cu aceasta solicitare, voi fi extrem de fericita! Orice donatie va fi apreciata si va contribui enorm! So, Happy Birthady to me! 😜

Pentru o societate sănătoasă, accesul la educație este vital, în special în rândul copiilor, motiv pentru care am decis să îmi dăruiesc ziua de naștere asociației TOTUL ESTE POSIBIL care are grijă ca elevii care învață bine, dar provin din familii cu dificultăți materiale, să înceapă noul an în bune condiții.

Până la sfârșitul lunii septembrie pregătim 100 de copii pentru începutul școlii, iar contribuțiile pot fi oferite aici:
http://bit.ly/ZiuaMea_CristinaNiculescu

Îti mulțumesc de pe acum că te vei alătura!

Aug 18

Invatatoarea mea din clasa I

Azi dimineata am citit scurta opera “Domnu Trandafir” de Mihail Sadoveanu, pentru a vedea care este firul epic si pentru a urmari daca Sara se descurca bine la fisa de lectura pe care o are de pregatit ca tema de vacanta pentru scoala.

Domnul Trandafir este un invatator de scoala primara, iar lectura mi-a placut foarte mult, mie, ca adult, desi pentru copii cred ca este un pic greoaie, dat fiind limbajul asemanator lui Creanga, cu multe arhaisme, si ca stil, cu descrieri destul de ample, adica mult text, mult de citit pentru copii si mult de asimilat si compilat. Mie, cu ochii de adult, lectura mi s-a parut chiar induiosatoare, dat fiind ca autorul spune ca profesorul lor ii invata si ii trata (iubea) pe toti ca si cum ar fi fost copiii lui si m-am gandit “Ce frumos!”. Acelasi caz fericit il experimenteaza si Sara, avand noroc de o doamna invatatoare foarte buna, care ii iubeste ca si cum ar fi copiii ei, proprii si personali.

Lectura aceasta m-a facut sa ma gandesc la doamna mea invatatoare din clasele mici, la “tovarasa…”. Si, din pacate, cam nicio amintire nu este frumoasa… Tovarasa mea era tanara si cred ca destul de frumoasa, cat ai crede ca sunt suficiente argumente pentru a spune ca urma sa fie si o doamna invatatoare buna si blajina. Dar nu, nici gand! Cel putin nu in cazul meu! De ce? Pentru ca nu ma placea! De fapt, nu doar ca nu ma placea, pur si simplu nu ma suferea!! Nu mi-a spus nimeni vreodata aceste cuvinte, dar eu, copilul de 7 ani, am simtit aceste lucruri pana in maduva oaselor!! Si stititi cum e sa simta un copil ca cineva nu-l sufera?? Fara sa fi gresit cu ceva?? Ei bine, cu siguranta nu uiti acel sentiment, dovada ca acum, 30 si un pic de ani mai tarziu, tin minte toate astea ca si cum s-ar fi intamplat ieri! De fapt, nu a durat mult si am inteles de unde ii venea nesufereala ei catre mine, si anume de la faptul ca ai mei nu cotizau la ea cadouri. Nu ma intelegeti gresit, intotdeauna marcam momentele importante: Martisor, inceput de an scolar etc, dar discret si fara opulenta nebuna de “pick me as your favourite”! Deoarece tovarasa avea o multime de favoriti, dar nu si eu. Si, tot pentru “a ne intelege”, nu am fost niciodata vreun copil problema, ba din contra, eram cuminte si invatam bine si foarte bine, fiind printre premiantii clasei.

Dar in clasa I nu am luat premiul I. Desi ma intrebam unde gresisem, deoarece stiam ca invatasem la fel de bine ca cei care luasera premiul I. Atunci am inteles exact cum functiona mecanismul clasei si mai ales mecanismul tovarasei… A fost un moment trist pentru mine, dar am trecut rapid peste.

Continue reading →

Jun 11

Povesti in aer liber

Ieri m-am bucurat sa ma aflu in mijlocul unor copii minunati, la grupa mijlocie, la Gradinita Smart Steps. La invitatia doamnei directoare si a doamnei educatoare de la grupa am avut o frumoasa sesiune de lectura a povestii mele, “Un hobby cu totul si cu totul special!”. Lectura s-a petrecut in curtea gradinitei, la umbra, iar la final, fix ca in povestile de vara, cu totii ne-am hidratat cu niste portii generoase de limonada facuta in house, chiar de doamnele minunate de la bucatarie.

autor cristina niculescu 21

A fost o reala placere sa fiu in compania copiilor! Copiii au fost foarte atenti pe parcursul intregii povesti. Cititul meu a fost destul de alert, dar nu deranjant sau exagerat, tocmai pentru a-i tine pe copii in priza si pentru a nu lungi excesiv timpul de lectura. Cred ca lectura efectiva a povestii nu a depasit 25 minute, dar la fix cat copiii sa nu se plictiseasca. Pe parcursul povestii am avut grija sa le arat si sa le si explic ilustratiile si erau simpatici cand spuneau “Nu vad!” si asta pentru ca inca nu reusisem, intr-o fractiune de secunda, sa arat pagina catre toti copiii 🙂 Dupa ce am terminat lectura efectiva a povestii a venit bine meritata pauza de limonada. Copiii s-au mai relaxat, au venit aproape de mine sa vada mai bine cartea si sa imi spuna mici dragalasenii. Continue reading →

Jun 4

“Friends” la 20 de ani dupa lansare

Sunt un mare fan Friends! M-as putea uita la ei cu orele si nu m-as plictisi! Sau mai bine zis ca ma uit la ei de atata timp si am vazut episoadele de atatea ori si in continuare rad maxim la unele faze. In continuare sunt la fel de fresh, la fel de funny si la fel de actuali. 20 de ani, cel putin, mai tarziu!!

Cand am jumatate de ora libera si vreau distractie instantanee imi pun Friends pe dvd. Glumeam cu prietena mea cea mai buna, care si ea este fan Friends – nu degeaba suntem BFFs – ca din atatea seriale noi si netflix-uri, noi am ramas tot cu Friends… Aveam impresia ca suntem ca niste dinozauri, dar apoi mi-a trecut cand am aflat ca si nepoatei mele mari si cool a inceput si ei sa-i placa si sa se uite la Friends – bine, asta cam tot in categoria de dinozauri ma incadreaza, dar anyway… Cert e ca ma uitam intr-o seara la un episod in care ei sarbatoreau New Year’s Eve si era vorba despre anul… 1999… Am avut asa un moment de what??…. la modul uite, cum 20 de ani mai tarziu eu tot la asta ma uit… Eu si toata lumea, de altfel, ca serialul este in continuare in heavy rotation pe multe canale, atat la noi in tara, cat si afara.

Ceea ce mi s-a parut absolut socant a fost sa vad recent ca in Londra mania Friends este in full progress, ca si cum serialul acum ar rula pentru prima oara pe tv!! Sa gasesti in mari lanturi de magazine produse personalizate cu Friends mi s-a parut iar la capitolul wow, realizand de fapt ce produs puternic este acest serial. Este drept ca este timeless, temele abordate vor fi mereu actuale, poantele au acelasi farmec si 20 de ani mai tarziu, din pacate (pentru ei) doar actorii sunt mai tineri cu 20 de ani. Este drept ca acum privesc serialul si cu alti ochi, nu doar de consumer, ci si un pic de producer. Privesc cu alti ochi replicile lor si gasesc multa inspiratie in ce se intampla acolo. Concluzia este ca mi-ar placea sa transpun in seria de carti pe care am creat-o si in cartile ce vor urma putin din forta acestui produs Friends, sa imprumut un pic din timelessness-ul lor in tot ceea ce fac si sa creez produse cel putin la fel de puternice! Wish me luck! 🙂

May 29

Analize la stat cu zambete si acadele

Zilele trecute am fost cu fetele la doctor si am plecat de acolo placut impresionata, cu atat mai mult ca povestea de fata are loc intr-un spital de stat din Bucuresti, si anume Spitalul Colentina.

La dermatologie aveam treaba, culmea cu ambele printese (daca pot spune asa, macar am impuscat doi iepuri dintr-un foc): Sara o iritatie urata pe maini, Aylin niste cojite ca de bebe pe scalp. Medicul nostru de familie de peste 10 ani si pediatra fetelor de-o viata 🙂 ne-a recomandat sa mergem la laboratorul de la Colentina pentru ca sunt foarte competenti si ne dau analizele pe loc. Zis si facut!

Prima data am zis sa sun la spital sa intreb cum putem proceda mai exact. Am gasit un numar de contact unde la inceput nu a raspuns nimeni. Nici nu ma asteptam, sincer!! Sa fim seriosi, sa suni la un spital de stat si sa si raspunda cineva?? Sa ai cu cine sa discuti, sa afli niste informatii?? Am crezut ca este o utopie, dar am zis sa sun si la urmatorul numar de contact de pe site. Si, culmea, de data aceasta mi-a raspuns cineva! Am spus ce vreau si mi s-a facut transferul la dermatologie. Un pic iarasi wow… Acolo am vorbit cu cineva foarte amabil, foarte rabdator, mi-a luat datele fetelor: nume, varsta, mi-au comunicat ca imi trebuie trimitere de la medicul de familie si mi s-a spus ca va trebui sa verifice cu dna profesor programul si ca vor reveni ei cu un telefon! Am crezut ca nu aud bine!! Sa ma sune ei pe mine inapoi?? Pe bune?? Pentru ca parea desprins dintr-un alt film am indraznit sa intreb cam care ar fi timpul de asteptare, vorbim de cateva saptamani, vorbim de la o luna in sus, nu de alta, dar sa stiu exact la ce sa ma astept, in paranteza fiind spus sa stiu daca nu cumva ma indrept tot spre o policlinica privata daca sunt pusa sa astept cine stie cat. Mi s-a comunicat sa nu stie sa imi spuna exact, dar ca nu crede sa dureze luni, ci cateva saptamani.

Dupa cateva zile de la “patanie” sotul meu, tot in desbilief, ma intreaba ce facem, asteptam in van un telefon, raspunzandu-i ca o sa mai sun eu a doua zi. Nu a fost nevoie, deoarece chiar in acea dimineata, la prima ora as putea spune, m-a sunat cineva de la spital!! sa imi comunice ziua programarii. Deoarece prima zi oferita era un pic in mijlocul zilei si ne complica programul maxim cu scoala, gradi, joburi, am rugat-o pe doamna daca putem avea si o alta optiune, un pic mai de dimineata. Si in 2 minute am aranjat pentru o alta zi, cu vreo 3 zile dupa data propusa initial pentru ora 9.

Continue reading →