Copiii cresc atat de repede si parca cel mai bine si cel mai evident mod de a vedea acest lucreu este in fotografii. Acum erau mici si parca, un stranut mai tarziu, au crescut si sunt asa de mari… 15 ani, 11 ani si 5 ani, parca au trecut intr-o secunda… Ador bebelusii, de mica, de cand ma stiu, de pe la 7-8-9 ani aveam grija de toti bebelusii, copiii mici din fata blocului (si bunicii ziceau mersi, respirau si ei putin), ii plimbam cu caruciorul, ma jucam cu ei in parc, ii amuzam in fel si chip si imi placea atat de tare sa ii tin in brate. Cu printesele mele m-am bucurat din plin de etapa lor de bebeluseala, cu fiecare am petrecut maxim de timp ce se putea petrece cu bebe, daaaarrr …. parca mi-e dor iar de ele bebeluse 🙂 Ivy este cea mai mica dintre ele si ma bucur ca inca sta in brate, la pupat, la jucat (si celelalte stau, cu masura varstei specifice 🙂 ), dar mi-e dor de Ivy bebelina! Doamne, ce dulci sunt toate! Uneori nu ma satur sa ma uit la pozele lor, fie de cand sunt bebeline, fie de acum, cand sunt adevarate domnisoare.

Acum ma scuzati un pic, ma duc sa imi iau un servetel…